Predici despre zecime: importanța de a da înapoi

Generozitatea este adânc înrădăcinată în experiența umană. Ca oameni, găsim bucurie în a oferi, a împărtăși și a asigura bunăstarea celorlalți. În creștinism, acest principiu al generozității își găsește o expresie profundă în actul zeciuirii. Predicile despre dăruire, în special cele care se referă la zecimi și daruri, ocupă un loc unic în lucrare, învățând credincioșii esența redării Domnului. Acest articol își propune să facă lumină asupra zecimii dintr-o perspectivă biblică și să servească drept o resursă valoroasă pentru cei care pregătesc predici despre zecime și dar.

Provocarea fără egal din Maleahi 3:10

În paginile sacre ale Bibliei, provocarea lui Dumnezeu de a-L testa în mod unic apare în contextul dăruirii. Cartea lui Maleahi 3: 10 subliniază principiul zeciuielii, îndemnând credincioșii să-și aducă zeciuiala în depozit. Promisiunea lui Dumnezeu este mare; El va deschide cerurile și va turna binecuvântări din belșug. Cu toate acestea, trebuie să ne scufundăm mai adânc în înțelegerea biblică a zecimii și a ofrandelor pentru a înțelege acest lucru.

Scufundare adânc: înțelegerea zecimii din Biblie

Termenul „zecime” își are originile în cuvântul englez veche „Teogotha”, care se traduce prin „Zecea”. Acest lucru a fost înțeles în mod convențional ca o zecime din venitul sau posesiunile cuiva, de obicei date instituțiilor religioase sau bisericii. Dar trebuie să urmărim istoria sa în Biblie pentru o înțelegere cuprinzătoare.

Actul de zeciuială este evident în timpul erei lui Avraam. Genesis 14: 19-20 arată recunoștința lui Avraam față de Dumnezeu după o victorie semnificativă. Ca semn al recunoștinței sale, Avraam dă o zecime din prada lui Melhisedec, preotul Dumnezeului Prea Înalt. Acest act de zeciuială post-victorie îl denotă ca un răspuns la binecuvântările lui Dumnezeu, mai degrabă decât un precursor care caută favoare.

Înainte rapid până în vremurile lui Moise, când zeciuiala a evoluat de la un simplu act de recunoștință la o rânduială divină. Leviticus 27: 30-34 evidențiază legea zecimii, afirmând că zeciuiala din orice – cereale, fructe sau chiar animale – aparține Domnului. Astfel de predici despre zecime a insuflat credința că tot ceea ce avem, în esență, aparține Domnului. Recunoașterea acestui fapt și restituirea unei porțiuni este o recunoaștere a măreției Sale și o mărturie a binecuvântărilor Sale.

Dezvăluirea importanței zeciuielii

Zeciuiala nu este doar o tradiție veche; este un principiu bazat pe recunoștință, recunoaștere și închinare. Iată câteva motive fundamentale derivate din predici despre zecime care explică importanța sa:

1. Recunoașterea suveranității lui Dumnezeu: Zeciuiala recunoaște în mod viu supremația lui Dumnezeu. Este o recunoaștere a faptului că toate binecuvântările provin de la El. De fiecare dată când credincioșii pun deoparte o parte pentru Dumnezeu, ei își reafirmă credința și încrederea în providența Lui.
2. Consolidarea legăturilor comunitare: Predici despre zecime și ofrandă deseori subliniază rolul zecimii în susținerea activităților bisericii și a programelor de informare. Contribuind, credincioșii joacă un rol esențial în asigurarea faptului că biserica poate satisface diverse nevoi din cadrul comunității.
3. Cultivarea unui spirit generos: Zeciuiala hrănește în mod regulat un spirit de generozitate. Le amintește creștinilor de binecuvântările lor și încurajează o inimă dornică să dăruiască.
4. Invită binecuvântări divine: Pornind din Maleahi 3:10, credincioșii se poziționează pentru a primi binecuvântări de la Dumnezeu dând zecimi. Zeciuiala este un pas de credință, a crede în promisiunile lui Dumnezeu de a răsplăti cu generozitate.
5. Consolidarea managementului financiar: Predici despre dăruire evidențiază adesea importanța gestionării cu înțelepciune a resurselor. Zeciuiala insufla disciplina si se asigura ca credinciosii dau prioritate lui Dumnezeu in finantele lor.

• Zeciuiala îi permite lui Dumnezeu să lucreze în viața noastră financiară. (Proverbe 3:9-10)

9 Cinstește pe Domnul cu averea ta,

    cu primele roade din toate recoltele tale;

10 atunci hambarele tale vor fi pline până la revărsare,

    iar cuvele tale vor plini cu vin nou.

Când ne supunem poruncilor lui Dumnezeu cu privire la zeciuială, aceasta deschide ferestrele cerului pentru a vărsa atâta binecuvântare asupra zeciuială. După cum a declarat acest verset, vom fi plini până la debordare! Acest lucru se întâmplă deoarece ascultarea acționează ca o licență pentru ca Dumnezeu să intervină în viața noastră și să facă minuni. 

Este ca și cum ai avea un permis VIP în care te poți bucura de mult mai mult decât ceilalți fără el. Dumnezeu vă va oferi favoare, nu doar în viața ta financiară, ci și în celelalte aspecte ale acesteia. 

• Zeciuiala scapă de egoismul omului. (Marca 12: 42-44)

42 Dar a venit o văduvă săracă și a pus două monede foarte mici de aramă, care valorează doar câțiva cenți. 43 Chemând la el pe ucenicii Săi, Isus a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a băgat în vistierie mai mult decât toți ceilalți. 44 Toți au dat din averea lor; dar ea, din sărăcia ei, a pus totul – tot ce avea de trăit”.

Omul este egoist din fire și cu atât mai mult din cauza păcatului. Și pentru a elimina acest egoism, Dumnezeu a creat o cale prin care ne putem schimba prin dăruire. În acest text, Isus arată exemplul perfect de ascultare față de egoism. El i-a adus pe ucenicii Săi în sinagogă și i-a întrebat cine a dat mai mult, pe bogatul sau pe văduva săracă. Și spre surprinderea lor, Isus le-a spus că este văduva. 

Această relatare din Biblie ne arată că nu contează suma de bani, ci cantitatea de abnegație pe care ați investit-o pentru a asculta poruncile lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca noi să scăpăm de egoism pentru că acesta reflectă caracterul Său. El vrea să fim din ce în ce mai mult ca El. Și ca creștini, urmași ai lui Hristos, acesta este scopul nostru final – să reflectăm asemănarea cu Hristos, astfel încât alții să vadă lumina Lui în noi și să fie atrași să-L urmeze. 

• Zeciuiala aduce omului ocrotirea lui Dumnezeu. (Maleahi 3: 8-9)

8 „Va jefui un simplu muritor pe Dumnezeu? Totuși tu mă jefuiești. „Dar tu întrebi: „Cum te jefuim?” „În zecime și daruri. 9 Tu ești sub blestem, tot neamul tău, pentru că mă jefuiești.

Când omul a căzut, nu numai că am devenit păcătoși, dar și pământul devenise blestemat. Înainte de căderea omului, Adam și Eva nu trebuiau să trudească atât de mult pentru a se hrăni pentru că pământul era binecuvântat. Dar acum, acesta nu mai este cazul. 

Slavă Domnului că avem un Dumnezeu iubitor și plin de milă. Nu vrea ca omul să mai fie blestemat. El vrea să ne binecuvânteze și să ne protejeze de efectele blestemului și de atacurile inamicului. După cum am menționat mai devreme, atunci când ne dăm zecimea, Dumnezeu are permisiunea de a interveni, inclusiv licența de a proteja omul. 

Când aducem zecimi lui Dumnezeu, putem experimenta protecția lui Dumnezeu în mijlocul unei pandemii. Putem experimenta protecția împotriva ciuma, jaf, pătrundere și toate celelalte moduri pe care inamicul le poate fura. Vom experimenta protecția miraculoasă a lui Dumnezeu în moduri pe care nu le putem imagina. 

• zeciuială este zece la sută din toate veniturile dvs., în timp ce oferind este dincolo de zecime.

În fiecare binecuvântare sau venit pe care îl primim, Dumnezeu ne cere doar să-I dăm zece procente înapoi. Și acel zece la sută este zecimea noastră. Așa că, după ce ne primim salariul sau orice alt venit, trebuie să ne despărțim întotdeauna zecimiile pentru Domnul mai întâi. Este primul lucru pe care trebuie să-l facem înainte de a ne bugeta banii - să plătim datorii, să facem o plată ipotecară, să cumpărăm produse alimentare sau să ne umplem mașina cu benzină.

Acum, după ce ne dăm zece procente și decidem să dăm mai mult, asta este ceea ce numim „ofertă”. O ofrandă este dincolo de ceea ce este necesar, dincolo de zeciuiala noastră. O facem din dragostea noastră pentru Domnul Isus Hristos și pentru lucrarea sau biserica în care ne-a pus El. Jertfa nu ar trebui să fie o obligație, ci o expresie a iubirii pentru Hristos.

• zeciuială este ascultarea de porunca lui Dumnezeu, în timp ce oferind reflectă inimile noastre.

În Levitic 27:30, 30, „‘Domnului îi aparține zeciuiala din tot ce este din pământ, fie că este cereale din pământ, fie fructe din pomi; este sfântă Domnului.” fiecare zece la sută din toate veniturile noastre aparține Domnului. Acest lucru nu este negociabil și ar trebui făcut în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Între timp, Biblia nu ne poruncește să oferim daruri, ci ne încurajează foarte mult. 

2 Corinteni 9:7 spune: „Fiecare dintre voi ar trebui să dea ceea ce a hotărât în ​​inima voastră să dăruiască, nu fără tragere de inimă sau prin constrângere, pentru că Dumnezeu iubește un dăruitor vesel.” Aceasta înseamnă că, deși Dumnezeu nu ne-a obligat să-I dăm daruri, El îi iubește pe cei care au decis în inimile lor să dăruiască cu bucurie.

• zeciuială nu este al nostru, ci al lui Dumnezeu, în timp ce oferind este de la noi pentru Dumnezeu.

8 „Va jefui un simplu muritor pe Dumnezeu? Totuși tu mă jefuiești. „Dar tu întrebi: „Cum te jefuim?” „În zecime…” Maleahi 3: 8

În acest verset, Dumnezeu încă ne spune că El deține zecimea și nu ar trebui să le considerăm ca fiind ale noastre. Altfel vom fi considerați că L-am jefuit. Acesta este motivul pentru care este important să ne separăm toate zecimiile înainte de a face orice buget, deoarece zecimiile noastre sunt deținute de Dumnezeu, chiar dacă sunt în mâinile noastre.

Totuși, darurile sunt modalitatea noastră de a exprima faptul că Dumnezeu și Împărăția Lui sunt în inimile noastre. Matei 6:21 spune: „21 Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” 

Zeciuiala și darurile pot diferi, dar au un lucru în comun. Ambii zeciuielile și ofertele ajută-ne să ne construim încrederea și dependența de Dumnezeu că El este singurul nostru furnizor – Iehova Jireh. Cu această înțelegere, putem să ne exprimăm în mod corespunzător dăruirea zecimii și a darurilor noastre către Dumnezeu și slujirii în care ne-a pus El.

Predici despre zecime: idei de predicare despre dăruire

1. Bazele dăruirii generoase (2 Corinthians 8: 1-11)

8 Și acum, fraților și surorilor, vrem să știți despre harul pe care Dumnezeu l-a dat bisericilor macedonene. 2 În mijlocul unei încercări foarte grele, bucuria lor debordantă și sărăcia lor extremă s-au răspândit într-o generozitate bogată. 3 Căci mărturisesc că au dat cât au putut, și chiar peste puterea lor. În întregime singuri, 4 ne-au implorat urgent pentru privilegiul de a participa la această slujire a poporului Domnului. 5 Și au depășit așteptările noastre: s-au dat pe ei înșiși mai întâi Domnului, iar apoi prin voia lui Dumnezeu și nouă. 6 Așa că l-am îndemnat pe Tit, așa cum a început mai devreme, să ducă la bun sfârșit și acest fapt de har din partea ta. 7 Dar, pentru că excelați în toate – în credință, în vorbire, în cunoaștere, în deplină seriozitate și în dragoste, am aprins în voi[a] – vedeți să excelați și în acest har al dăruirii.

8 Nu-ți poruncesc, dar vreau să testez sinceritatea dragostei tale comparând-o cu seriozitatea altora. 9 Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos, că, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca voi să vă îmbogățiți prin sărăcia Lui.

În acest text special, apostolul Pavel le arată corintenilor dăruirea extravagantă a bisericilor macedonene și îi încurajează să facă același lucru. El vrea ca ei să înțeleagă bazele dăruirii. Acest mesaj nu este aplicabil numai bisericilor primare, ci, de fapt, și bisericilor din zilele noastre. 

Pavel vrea să ne aducă înapoi la motivul pentru care dăruim altora și asta din cauza iubirii. Așa cum Hristos S-a sacrificat pentru noi din dragoste, noi putem fi generoși pentru că Hristos ne-a arătat mai întâi generozitate. 

De asemenea, vrea să ne amintească că, ca creștini, nu excelăm doar în credință, vorbire sau cunoaștere, ci și în aspectul dăruirii. Acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu nu vrea doar să ne apropiem de El, ci vrea să fim și mai aproape de semenii noștri credincioși. Și prin dăruire, putem arăta cea mai mare sinceritate și iubire asemănătoare lui Hristos. 

2. Beneficiile dăruirii (2 Corinthians 9: 6-10)

6 Adu-ți aminte: cine seamănă cu puzderie, va secera și cu puzderie, și cine seamănă cu generozitate, va secera și cu generozitate. 7 Fiecare dintre voi ar trebui să dea ceea ce a hotărât în ​​inima voastră să dați, nu fără tragere de inimă sau prin constrângere, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă vesel.

8 Și Dumnezeu poate să vă binecuvânteze din belșug, astfel încât în ​​toate lucrurile, în orice vreme, având tot ce aveți nevoie, să vă abundeți în orice lucrare bună. 9 După cum este scris: „Ei și-au împrăștiat darurile către săraci; dreptatea lor dăinuie în veac.”[a]

10 Acum, cel ce oferă sămânță celui semănător și pâine pentru hrană, vă va oferi și vă va spori depozitul de sămânță și va mări recolta dreptății voastre.

În acest pasaj, putem vedea că dăruirea este un act de ascultare și ar trebui să fie făcut de fiecare urmaș al lui Hristos, așa cum se spune în versetul 7: „Fiecare dintre voi ar trebui să dea…”. Aceasta înseamnă că niciunul dintre noi nu este scutit de a dărui, ci toți ar trebui să dăm ceea ce se cuvine Domnului.

În afară de aceasta, pasajul ne spune că ar trebui să dăm într-un mod acceptabil – nu cu reticență sau prin constrângere, ci cu bucurie. Aceasta înseamnă, de asemenea, că dăruirea trebuie făcută în mod deliberat și nu accidental. Pentru că dăruirea ar trebui să fie decizia noastră, nu un act forțat să fie făcut.

Când facem toate acestea în mod corespunzător, cu siguranță Dumnezeu ne va binecuvânta. Pentru că dăruirea este metoda lui Dumnezeu de a ne binecuvânta, așa cum se vede în versetele 6 și 10. Cu aceasta, putem înțelege că dăruirea nu este niciodată o pierdere. Dăruirea este întotdeauna un câștig și cea mai eficientă cale pentru prosperitate.